Oamenii şi noi

Admir atât de mult oamenii de peste 60, 70, 80 de ani, fiindcă au trecut prin atât de multe, iar cu toate astea sunt încă în viaţă. Câteodată când sunt în tramvai sau autobuz şi îmi sare un om de vârsta a treia în ochi, mă gândesc ,,Doamne!!! Oare cum a reuşit să ajungă până aici? Cred că are sufletul dat prin răzătoare...” şi rămân pe gânduri, uneori meditând mai mult decât trebuie şi ajungând la nişte scene fabulante, dar iau medicamentul de cuvinte „nu eşti singura” şi mă liniştesc.

Nu-mi plac deloc vacanţele, pentru mine sunt în totalitate lipsite de orice substanţă, iar pe lângă faptul că mi se inversează noaptea cu ziua, simt şi-un puternic şi apăsător sentiment de solitaritate, exact ca acela de prin poeziile lui Bacovia. Sunt mai mereu la încercarea de-a înţelege ce se petrece, şi nu doar cu mine, ci cu tot, cu tot ceea ce mă înconjoară, de la oameni până la cele mai nesemnificative lucruri. Acum ceva timp mă gândeam la ceea ce numesc oamenii viaţă şi-am încercat să desfac firul în patru, în cinci, în şase... în o sută. Iar cum stăteam într-o seară pe scările din faţa casei mele, cu o companie numeroasă a stelelor şi-a lunii, cu greierii fiind în plin manifest de sărbătoare şi cu mirosul verii în nări, amestecat cu iz de nori şi seară (ştiţi voi mirosul!), am ajuns la o concluzie clară, după ce mi-am amintit de toate cărţile pe care le-am citit şi din experienţa personală: Fiecare dintr noi, are în componenţă iubire, dar şi ostilitate. Însă, fiecare este dominat mai mult de o anumită parte din componenţa sufletului... aşadar, pe de o parte, unii provoacă suferinţe şi fac rău, iar pe de altă parte, ceilalţi fac bine şi iubesc fără urme de ură. Bineînţeles că există şi varianta yin-yang, care este universală, oamenii sunt imprevizibili şi nu gândeşti care ar putea fi următoarea lor acţiune. Oamenii sunt cei mai periculoşi dintre toate existenţele terestre, de altfel.

Cu toate acestea, îmi vine în minte, parcă strecurată de către cineva, o teorie despre noi, oamenii, asociată cu Adam şi Eva. Aceştia sunt cunoscuţi ca fiind primii oameni ai lumii, creaţi de Dumnezeu, primul fiind Adam, construi din lut, iar mai apoi Eva, soţia acestuia, construit dintr-o coastă a lui Adam. Speculaţia însă, insistă şi pe cea de-a treia persoană, de fapt, primii oameni ai lumii fiind Adam şi Lilith, amândoi construiţi din lut, însă după un conflict, Lilith îl părăseşte pe Adam şi Grădina Raiului şi se asociază cu spiritual răului , iar Dumnezeu văzând suferinţa acestuia, o creează pe Eva. Adam şi Eva erau nemuritori şi liberi să mănânce din orice pom din Grădina Edenului, cu excepţia unuia, Pomul cunoaşterii binelui şi răului. Satana voia să distrugă planul lui Dumnezeu, aşadar, acesta împreună cu Lilith o ademenesc pe Eva şi o ispitesc să mănânce din fructul pomului cunoaşterii binelui şi răului, spunându-i că se va simţi ca un Dumnezeu dacă mănâncă. Eva a cedat şi a mâncat din fruct, iar mai apoi, Adam a procedat la fel. Când Dumnezeu a afalt că aceştia au încălcat regula, le-a luat nemurirea şi i-a alungat din Rai pe Pământ, această alungare, apare în biblie sub formă de cădere, această cădere, care, după părerea mea, a fost ce-a care a ajutat la facerea lumii de astăzi, căci dacă Adam şi Eva nu păcătuiai, aceştia ar fi rămas în continuare în Rai, iar noi nu am mai fi fost astăzi aici, cu tot ceea ce avem şi ce vrem să avem. Dumnezeu i-a trimis undeva unde, bineînţeles este mai rău ca în Rai, dar mai bine decât în Iad, undeva la mijloc, adică pe Pământ.

În ebraică, expresia “Pomul binelui şi răului” este ramnificată în doi termeni alcătuiţi dintr-un merism- rău şi bine, iar astfel, expresia înseamnă totul. Aşadar, natura oamenilor se confrimă prin mitologia enunţată, fiecare dintr noi avem o sămânţă rea şi una bună răsădită în sufletul nostru. Astfel, viaţa este cu bune şi cu rele, un om este integru atunci când este bun şi rău, dar la un moment dat va putea face alegerea conştiincioasă şi subiectivă din alcătuirea oximoronului. Natura umană este confirmată de un trecut cu o suită de peripeţii şi niciodată viața nu a fost albă sau neagră, a fost și va fi mereu gri.