Un roman al existenţei, despre viaţa pe frumoasa şi exotica insulă Creta, a jupînului- naratorul- şi a prietenului său, Alexis Zorba, care este de-a dreptul îndrăgostit de viaţă.
O carte care te va face să-ţi urmezi instinctele, emoţiile, inima! Îţi va arăta nuanţele adevărate ale vieţii şi te va ajuta în definitivarea sau crearea propriei tale viziuni despre sensul uman.
Nu doar că Alexis Zorba va deveni prietenul tău spiritual, dar vei deveni curios să îl descoperi şi pe Buddha şi toată ontologia şi metafizica. O carte care te va duce pe drumul spiritualităţii, al emoţiilor şi nu în ultimul rând, al vieţii.
Dacă nu o găseşti în librării, cu siguranţă este în anticariate, la un preţ de maximum zece lei. Eu mi-am cumpărat-o dintr-un anticariat, într-o zi mohorâtă şi tristă şi am început să o citesc chiar din staţia de autobuz.
Câteva citate care cu siguranţă te vor face să citeşti cartea exuberantă de Nikos Kazantzakis:
- "Lumea asta-i închisoare pe viaţă."
- "Singurul mod de-a te salva pe tine însuţi e de-a lupta pentru salvarea celorlalţi..."
- "Chipul-- o mască surâzătoare şi nemişcată. Ce se petrece în dosul măştii, treaba fiecăruia."
- "Căci, văzând, înseamnă că am colaborat şi eu la opera pe care-o joc pe scena lui Dumnezeu."
- "Nu există surd mai rău decât cel care nu vrea să audă."
- "Dumnezeu e-un mare senior, şi nobleţe asta înseamnă: să ierţi."
- "Iată adevărata fericire: să n-ai nicio ambiţie şi să lucrezi pe deşelate, ca şi cum toate ambiţiile te-ar încerca."
- "Fiecare om are câte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai niciuna."
- "Ce este aşadar sufletul, gândeam eu, şi ce corespondenţă tainică există între el şi mare, nori, miresme? Ca şi cum sufletul n-ar fi, şi el, decât mare, nor şi mireasmă..."
- "Ce sunt zece-cincisprezeceani ani? zise Maica Stareţă cu severitate. Gândeşte-te la veşnicie!"